Tema noului documentar istoric tulcean, prezentat în foileton, „Tulcea la mezat”, o reprezintă clădirile istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii de cărți s-au împuținat și preferă articole sub 500 de cuvinte. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă. Azi, zicem (scriem) despre un veritabil palat, cel al Pescăriilor, suma cerută (inițial) de ofertant este de 10.000.000 euro.
Nicolae C. Ariton
Clădirea: Palatul Pescăriilor/ Monument istoric/ Locația: Piața Republicii, nr. 2/ Prețul: 10.000.000 euro
După ce am discutat (scris) despre două clădiri ceva mai modeste, doar P+1 și scoase la vânzare pentru sume sub 500 de mii de euro, trecem brusc (și deodată) la un palat de 10 milioane de euro. Bun, inițial a fost numit Palatul Pescăriilor, pentru ca în zilele noastre să devină Clubul MGM. Construit în perioada antebelică (1910-1914), palatul făcea parte dintr-o trinitate care străjuia o adevărată piață civică a orașului din acele timpuri, așa cum o gândiseră tulcenii de acum mai bine de 100 de ani. Grupul arhitectonic era format din Palatul Pașei (Muzeul de Artă), Banca de Scont (demolată în 1964), care împreună cu Grădina Publică formau Piața Mircea, devenită azi „intersecția hotelului Delta”. Construcția clădirii a fost finanțată de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor și făcea parte din proiectul grandios a absolventului de Științe Naturale, Grigore Antipa, care reușise să promulge, cu sprijinul Casei Regale, „Legea pescuitului“, în anul 1896, care cuprindea o nouă formă de administrare a pescuitului în România. Pentru a obține terenul de construire a palatului care urma să adăpostească administrarea pisciculturii din Delta Dunării (și nu numai), Grigore Antipa face un schimb cu Primăria Tulcea, care în schimbul terenului primește în proprietate lacul Ciuperca. Antreprenorii Palatului Pescăriilor au fost Ștefan Borș și Robert Flamm, personaje importante tulcene, primul fiind, de-a lungul timpului, primar al orașului și senator. Clădirea trece prin două războaie mondiale și printr-o adevărată minune reușește să scape nevătămată, sau cu avarii reparabile, așa cum se poate vedea într-o fotografie din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când clădirea devenise sediul legionarilor, iar statuia lui Mircea cel Bătrân, plasată în fața clădirii, dispăruse încă din perioada Primului Război Mondial. Comuniștii veniți la putere au păstrat palatul, ceea ce din start a fost o performanță, având în vedere că Banca de Scont, alăturată, a fost demolată în anul 1964 (pentru a face loc blocului M1, cu aproximație). A fost preluată de noile structuri organizatorice numite pompos: Inspectoratul Regional Piscicol Tulcea, apoi Societatea de Stat „Compescaria” și, ceva mai târziu, Centrala Delta Dunării. După 1989, prin clădire s-au perindat atâția chiriași încât la un moment dat nici nu se mai știa ce destinație a avut inițial. În 2006, clădirea este cumpărată de ultimul proprietar care, la rândul său, în anul 2008, o scoate la vânzare, pentru 10 milioane de euro. Într-un articol de presă, proprietarul anunța că are deja are o sumedenie de oferte, majoritatea din străinătate. Am ajuns la sfârșitul anului 2023 și nici un cumpărător nu a reușit să și-o adjudece, nici măcar un grup de investitori elvețieni și italieni, care ar fi dorit să deschidă un cazino. În concluzie, clădirea este în continuare disponibilă, și dacă vă interesează un veritabil palat încărcat până la saturație cu istorie locală, nu ezitați să faceți o ofertă.
