Tema noului documentar istoric tulcean, prezentat în foileton, „Tulcea la mezat”, o reprezintă clădirile istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii de cărți s-au împuținat și preferă articole sub 500 de cuvinte, ne conformăm și noi acestei „mode” lecturicești. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă. În articolul de azi, scriem despre fostul cinema Select, ofertat, cu ceva timp în urmă, cu 1,5 milioane de euro.
Nicolae C. Ariton
Clădirea: cinema Select-club Oblivion/ Locația: str. Isaccei nr. 6A / Prețul: 1.500.000 euro
Cu puțină imaginație, str. Isaccei poate fi considerată un fel de Avenue des Champs-Élysées tulcean, cu toate nu este nici la fel de largă, nici pavată cu piatră cubică (atât ar mai trebui!) și nici atât de străveche și importantă. Privitor la vârstă, să zicem că strada noastră va împlini în curând cam 200 de ani (o vârstă venerabilă pentru Tulcea), legătura dintre Tulcea și Isaccea, pentru că aici îi vine numele, făcându-se, pe vremuri, pe strada Victoriei, care în dreptul lacului Ciuperca se „înfigea” în șoseaua care venea de la Isaccea. Se prefera strada Victoriei pentru că fiind cocoțată pe dealul Comorofca era ferită de inundații, în timp ce Isaccei de acum două secole era doar un lanț de bălți și smârcuri. După începerea amenajării Portului tulcean, de către Comisia Europeană a Dunării, a început și transformarea căii în stradă. Până prin 1950 era însă o stradă de rangul doi, un fel de strada a doua, paralelă cu Dunărea, pentru că prima stradă – la propriu și figurat – era Carol I. Dar nu despre cele două străzi ne-am propus să scriem, ci de singura clădire care a mai rămas în picioare, din zecile, care încadrau cele două străzi, fostul cinematograf Select, actualul club Oblivion. Sau ce a mai rămas din acesta și faptul că este scos la mezat pentru 1,5 milioane de euro. Teatrul/ cinematograful Select a fost construit în anii 1931-1932 de asociații tulceni Scultety și Faimblat, adică un slovac și un israelit. Cei doi parteneri de afaceri au folosit pentru construcție planurile unui arhitect gălățean, iar lucrările de execuție au fost conduse de doi meșteri italieni. Sala putea adăposti 600 de spectatori, iar balconul acesteia 150. Pe lângă ecran și aparatul de proiecție, sala dispunea de o scenă pentru spectacole și cabine pentru actori. Intrarea era situată în strada „Carol I”. Numele sălii de spectacole este schimbat, la începutul regimului comunist, în „7 Noiembrie”, sub care a funcționat până în 1989. Până în 1977, cinematograful nu suferă aproape nicio modificare. Scaunele erau rabatabile, din placaj și cu ecranul poziționat spre strada Isaccei. Exista și un balcon cu bănci din lemn, unde biletele costau 1,50 lei, în comparație cu cele din sală, la 2,50 lei (vorbim de perioada 1970-1980). Cutremurul din 1977 a afectat destul de mult vechea clădire, motiv însă și pentru câteva schimbări importante. Se construiește un foaier în partea dinspre strada Isaccei, intrarea și casa de bilete începând să funcționeze în această parte a clădirii. Începând cu 1990, clădirea își pierde treptat și iremediabil funcția de cinematograf, fiind transformată în club. Din fostul cinema/ teatru, construit acum aproape un secol, nu au mai rămas decât pereții, cu toate că această clădire este ultima construită în perioada interbelică și rămasă în viață pe strada Isaccei. Prin această clădire, în ultima sută de ani, s-au perindat toți tulcenii, pentru a urmări filmele proiectate, începând cu primul film cu sonor și terminând, probabil cu „Oblivion”, o distopie SF, cu Tom Cruise. Dacă aveți la îndemână 1,5 milioane de euro, nu ezitați să cumpărați fostul cinematograf Select. Veți primi în schimb una clădire, veche de aproape un secol și singura de pe străzile Carol I și Isaccei rămasă „în viață”, plus o sumedenie de amintiri a câtorva generații de tulceni.
