Tema noului documentar istoric tulcean, prezentat în foileton, „Tulcea la mezat”, o reprezintă clădirile istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii preferă articole sub 500 de cuvinte, vom încerca și noi să fim conciși și să nu depășim cele cinci sute de cuvinte. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă. Dar să trecem la treabă! Azi, despre una din casele cele mai celebre din Tulcea, Elvețiană, suma cerută (inițial) de ofertant este de 400.000 euro.
Nicolae C. Ariton
Clădirea: Casa Elvețiană/ Monument istoric categoria B/ Locația: str. 9 Mai/ Prețul: 400.000 euro
Una din cele mai cunoscute clădiri vechi tulcene este așa numita Casă Elvețiană, situată pe strada 9 Mai, cea care pornește din intersecția străzilor 14 Noiembrie (cu Liceul Spiru Haret” și Geamia Azizye), Gloriei (cu Monumentul de Independență) și 9 Mai (cu Muzeul de Etnografie, Casa Calafeteanu și, bineînțeles, Casa Elvețiană). Istoria sa zbuciumată a făcut să fie botezată în fel și chip: „casa păpușilor”, în perioada antebelică, datorită unei scări monumentale flancată de statuete pe care tulcenii le-au asemuit cu niște păpuși; „casa verde”, în perioada interbelică fiind confiscată de legionari și fațada vopsită în verde; „casa pionierilor”, fiind chiar casa pionierilor și în ultima vreme, „casa fantomelor”, deoarece este complet abandonată. Originea construcției este și mai întortocheată, datorită arhitecturii unice în Tulcea, tiroleze, care a fost asemuită cu cea austriacă și elvețiană. Așa se explică faptul că, după 1950, casei i s-a „fabricat” o identitate falsă, că ar fi fost construită ca sediu al Consulatului Austriac, undeva în jurul anului 1864. În fapt, casa a fost construită mult mai târziu, 1894-1895, cu un mare scandal în jurul ei. Ziaristul Basile Brănișteanu publică o serie de articole în presa națională prin care în acuză pe prefectul județului Tulcea, Paul Stătescu, că este proprietarul casei și aceasta se construiește cu materiale și bani de la reparațiile de mântuială făcute la Palatul Administrativ (Palatul Pașei, actualul Muzeu de Artă), fără să aducă însă prea multe dovezi. Fără să reușim nici noi să aflăm mai multe detalii, după câțiva ani, apare ca proprietar Wilhelm Bergman, un distins comerciant tulcean, care probabil a și construit-o, acuzațiile din presă timpului fiind una din desele încleștări politice locale. Acesta făcea parte dintr-o familie israelită, alcătuită din frații Iosif, Filip și Iacob, iar într-o bază de date genealogică l-am găsit și pe Israel (probabil Iosif), născut în Tulcea, la 3 aprilie 1860 și stins în viață destul de devreme, 21 aprilie 1917. Cu toate că informațiile nu sunt foarte clare, familia Bergman, era una din cele mai importante familii tulcene, alături de Avramide, Scultety sau Moruzov. După anul 1990, în adevărata sarabandă a retrocedărilor, Casa Elvețiană este revendicată de către Magda S., descendentă a lui Wilhelm Bergman, intrând în posesia acesteia. Oficialitățile tulcene, luate de valul succesului reabilitării Casei Avramide (donată de ultimii descendenți ai familiei Avramide), o contactează pe doamna Magda S., propunându-i o achiziționare pentru o sumă modică. Cea solicitată a fost de 400 de mii de euro, la care oficialitățile tulcene au spus „pass”. Povestea însă continuă, Magda S. solicitând plata chiriei pentru utilizarea casei de către ICEM Tulcea și acționând instituțiile responsabile în justiție. În final, litigiul este încheiat doar cu perdanți: Magda S. nu primește nici un leu pentru chirie, ICEM-ul abandonează clădirea, care ajunge într-o stare deplorabilă, supranumită, pe bună dreptate, Casa Fantomelor.
