
Cu suspiciunea sau chiar amenințarea că aventurile celor trei personaje — polițistul, filozoful și profesorul — ar putea deveni un adevărat serial după episodul Sulina, recidivăm de data aceasta cu o mică aventură literară în faimoasele orașe dunărene Isaccea și Măcin.
Ca și data trecută, prin luna octombrie, personajul principal a fost Lucian Țugui (colonel de poliție în rezervă) și cartea sa, Istorii uitate. Dobrogea în strâmtoarea secolului XX, pe care a lansat-o într-un adevărat turneu literar, începând cu toamna lui 2025, la Tulcea, Babadag, Constanța și Sulina. Al doilea personaj, care nu putea lipsi în niciun chip de la aceste evenimente cultural-literare, este Bogdan Pascal, zis Filozoful, secretarul literar al Centrului Cultural „Jean Bart” Tulcea, care a fost redactorul de carte și editorul acesteia (atât pentru prima, cât și pentru a doua ediție). Al treilea personaj, subsemnatul, zis Profesorul, este ceva mai dubios, deoarece, în principiu, nu are cum să-și explice prezența în această adevărată echipă literară decât prin prietenia cu cei doi. Din acest motiv, chiar el se consideră, așa cum am mai zis, un simplu „chibiț literar”.

Miniturneul s-a desfășurat pe parcursul a două zile, 29 și 30 octombrie. După frumosul obicei balcanic, lansarea din prima zi a fost după asfințitul soarelui, adică la 16:30 (bun, nici nu prea a fost soare în ziua respectivă). Frumosul oraș Isaccea, mai frate cu Tulcea decât altele — având în vedere terminația „cea”, despre care nu se știe de unde provine —, ne-a așteptat cu brațele deschise. Așa, la figurat, pentru că la propriu am fi vrut noi, având în vedere numărul mare de doamne și domnișoare participante.
Întâlnirea cu isăccenii, la ceas de (aproape) taină, s-a desfășurat la Biblioteca Orășenească „Elena Lelia Avrigeanu” Isaccea, unde amfitrioana acesteia, doamna bibliotecară Doinița Petre, ne-a așteptat cu pâine și sare, chiar la propriu. Printre invitați s-au numărat distinsul profesor și scriitor Marian Dopcea, însuși primarul Ștefan Neculai, istoricul Aurel Stănică și, la fel de important, profesorul Dănuț Mironov, cu al său grup vocal „Dunăreanca”. Grosso modo, am tot fost vreo 35-40 de oameni bravi, pasionați de cultură.

Conform algoritmului pe care îl aplicăm la lansările de carte în cauză, primul care a luat cuvântul a fost secretarul literar Bogdan Pascal. A vorbit frumos și interesant, de nici nu ziceai că este învățat la Școala de Filozofie de la Iași (bun, a fost și ziarist niște ani). Apoi am zis și eu câte ceva, luând-o, ca de obicei, nițel pe arătură; iar dacă la Sulina am eșuat într-un monolog privind comunitatea evreilor, de data aceasta am navigat prin apele teritoriale ale comunității lipovenilor. Lucian Țugui a fost, ca de obicei, imperial, cu un discurs pragmatic, nici prea lung, nici prea scurt, nici prea academic, cu suficiente detalii tehnice privind cartea.
Spre final, grupul vocal „Dunăreanca” ne-a cântat încântător un potpuriu de melodii de café-chantant, cu iz dobrogean, de mai mare dragul. Au urmat apoi discuții libere, fiecare cu cine și pe cine a „prins”. Eu, de exemplu, l-am adus la „vorbitor” pe seniorul Marian Dopcea, pe care l-am descusut meticulos despre viața literară românească de dinainte, de după și dintre cele două milenii pe care le-am viețuit cu grație. Ne-am despărțit cordial, aproape prieteni, de isăcceni, care ne-au mai invitat pe la ei — semn că le-am cam plăcut. Sau poate au fost doar politicoși.

A doua zi, cu noaptea în cap, pe la ora 9:00, am pornit val-vârtej, adică cu mașinuța hibrid a domnului Țugui, către Măcin, al patrulea oraș al județului Tulcea (din cele patru pe care le are). Mai întâi am făcut o escală la distinsa scriitoare Elena Netcu, care nu mai este tulceancă, nici isăcceană, ci… nu știu cum se spune celor din localitatea Revărsarea, doar nu „revărsați”! (glumă, scuze). Ne-am întâlnit cu drag, am vorbit, i-am dăruit o carte, iar dânsa ne-a oferit niște pere delicioase și un must care ne-a dus cu gândul la un Cabernet Château de nu știu care…
La Măcin am avut o întâlnire superagreabilă cu bibliotecara Doina Țandără, de la Biblioteca Orășenească „Profesor Ion Buzea”, într-o sală ceva mai micuță pentru noi, cei obișnuiți cu săli monumentale de conferințe sau spectacole. Atmosfera lansării a fost însă intimă, caldă și plăcută. Am avut parte de un interes major din partea auditoriului și de o porție zdravănă de întrebări din partea ziaristului și profesorului (sau invers) domnul Voicu.

Algoritmul nostru a funcționat, ca de obicei, impecabil, astfel încât intervențiile Pascal – Ariton – Țugui s-au înscris între aceleași coordonate academice și jurnalistice. Adevărul este că, la un moment dat, am avut o deviere de la subiectele abordate în volumul prezentat, pedalând mai mult pe cariera spectaculoasă a unor bandiți și tâlhari dobrogeni. Ne-am reglat azimutul cu finețe, iar dialogul s-a încheiat în mod plăcut atât pentru noi, cei trei aventurieri literați, cât și pentru distinsul auditoriu măcinean.
Ca și la Isaccea, a urmat o ședință lungă și lată de autografe acordate de domnul Lucian Țugui pe zecile de exemplare distribuite cu generozitate (și gratuit) invitaților. Finalul a fost exact ca într-un film de dragoste american: cu îmbrățișări și promisiuni de revedere din partea gazdelor, plus obligarea, din partea noastră, ca scriitorul Lucian Țugui să scrie mai mult și mai repede, pentru a putea reveni cât mai curând cu un nou volum.

Deocamdată punem punct relatării noastre aventuroase de la Isaccea și Măcin, cu promisiunea (sau amenințarea) că spre sfârșitul lunii noiembrie a acestui an ne pregătim de un nou episod. Asta nu înainte de a sublinia ideea că acest episod Isaccea-Măcin nu ar fi fost posibil fără implicarea totală a Centrului Cultural „Jean Bart” Tulcea și a managerului Ionuț-Paul Ștefan, care a semnat cu generozitate toate facturile legate de publicarea și prezentarea volumului Istorii uitate. Dobrogea în strâmtoarea secolului XX, de Lucian Țugui.
Nicolae C. ARITON




