Tema noului documentar istoric tulcean, prezentată în foileton, „Tulcea, orașul străzilor de altădată”, o reprezintă străzile vechi. Va fi o vară și o toamnă bogată cu povești cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, poate chiar tragedii, petrecute, de-a lungul timpului, pe străzile orașului dunărean Tulcea. Articolul vor și publicate și în ziarul local „Delta”, în fiecare joi, la pagina 7.
Nicolae C. Ariton
De-a dreptul neorganizați în scrierea articolelor despre străzile de altădată ale Tulcei, în cel de azi era planificat să apară o întreagă polologhie pe marginea unei fotografii ieșită de curând din sertarele colecționarilor, înfățișând partea centrală a orașului. Chiar dacă fotografia – una din cele mai vechi cu orașul nostru, dacă nu chiar cea mai veche – și discursul sunt extrem de interesante, în ultimele zile am început să ezit în fața mustrărilor de cunoștință că nu respect ordinea prezentării celor mai importante străzi tulcene (după clasificarea noastră), astfel după Isaccei și Babadag, urma firesc Mahmudiei. N-a fost să fie nici fotografia cu străzile centrale și nici Mahmudiei, pentru că acum câteva zile am primit un mesaj de la domnul Alexandru Feingold, care ne-a dat „peste cap” toate planurile publicistice și ne-a făcut să ne oprim la actuala stradă Slt. Gavrilov Corneliu, fostă 23 August, numită inițial Regina Elisabeta și chiar Elisabeta Doamna, fără să știm (nici măcar să bănuim) dacă a purtat vre-un nume în perioada otomană (un lucru mai mult decât îndoielnic). Mai întâi să subliniem faptul că domnul Alexandru Feingold este un prieten vechi al nostru, plecat demult, departe, în Israel, după ce s-a născut, a copilărit și petrecut adolescența în Tulcea și care, din când în când, ne încântă cu câte un mic fragment de amintiri despre orașul nostru. Actuala stradă Slt. Gavrilov Corneliu mai păstrează doar o parte din fosta Regina Elisabeta, să zicem cam ⅔ din acesta, respectiv partea superioară, adică din zona fostului magazin Big până în spatele Hotelului Europolis (Primărie), unde calea vechii străzi se încheie brusc și definitiv. În vremurile de altădată strada neavând în cale Primăria și Piața Civică străbătea hotărâtă distanța până la Dunăre, oprindu-se la marginea Portului (Falezei). Și dacă această porțiune din strada Regina Elisabeta, care traversa centrul orașului, prin actuala Piață Civică a dispărut complet sub planurile de sistematizare urbană puse în aplicare în perioada comunistă, nici restul străzii, al cărui aliniament se păstrează din spatele Primăriei până în dreptul Big-ului, nu a avut o soartă mai fericită, aproape toate clădirile fiind demolate, pe locul lor fiind construite blocuri din beton P+4, rămânând în picioare doar 5 clădiri (după socoteala noastră), și acelea construite în perioada interbelică.
Dacă am reușit să refacem, „cu ochii minții” traseul vechi străzi Regina Elisabeta, să ne dăm cu părerea că nu prea știm când a apărut această stradă și, mai ales, de ce. Dacă străzile Isaccei, Babagdag și Mahmudiei erau „continuări urbane” ale drumurile care legau Tulcea de aceste localități, Regina Elisabeta este o stradă „pur urbană” care poate fi descrisă cel mai clar și elegant de către domnul Alexandru Feingold: „…Și despre str. Regina Elisabeta: era strada principală, cea mai largă, cea mai impozantă si, cea mai joasă din oraș, cu trotuarele largi și pavate cu marmora roșcată, pe care tot tulceanul si tulceanca se plimbau, seara de seara, de la Dunăre la Telefoane și înapoi. Aceasta stradă mai avea si calitatea sa fie plasată la cel mai jos nivel, puțintel sub nivelul Dunării, așa că la fiecare ploaie se adunau apele de pe cele șapte dealuri pe care era situata Tulcea (ca Roma!) si strada dispărea sub puhoaie. Intrarea la magazine se găsea la înălțimea de 1/2 metru fata de trotuar și o treaptă, sau două erau strict necesare. Aproape toate prăvăliile aveau și subsoluri care, evident, erau inundate. Vizavi de Telefoane (PTT) se afla magazinul de stofe a lui (Boris) Gruberg unde cineva a deschis ușița subsolului si a uitat s-o reînchidă. Aveam 7-8 ani si nu știam sa înot, în penumbră, am căzut bâldâbâc în subsolul plin cu apă și nici sa țip nu puteam, ca aveam gura plină… Spre norocul meu, s-a nimerit pe-acolo băiatul de prăvălie și m-a pescuit cu o cange. Si la necaz trebuie noroc!”
Așa cum spuneam nițel mai devreme, strada Regina Elisabeta (actualmente Gavrilov Corneliu) este una urbană, apărută probabil într-o zonă intens comercială dar și cu un trecut zonal deosebit. Să nu uităm că centrul orașului Tulcea a fost până pe la 1830-1840 un golf al Dunării care își aducea valurile sigur până în dreptul Primăriei (la construirea acesteia s-au descoperit câteva ancore), iar unele surse afirmă că acesta înainta până în dreptul Pieței Noi. Astfel, este posibil ca strada noastră, alături de Păcii (fostă Basarabilor) să fi fost două străzi adiacente malurilor acestui ghiol, care ulterior s-a colmatat, s-au mai adus și câteva sute de căruțe de piatră și s-a obținut „Ceiar”, actuala zonă centrală. În vechiul plan urbanistic, strada Regina Elisabeta „demarca” cele două zone administrative ale Tulcei: galben și roșu. Dar să abandonăm curcubeul administrativ tulcean, care se limita la doar două culori, pentru a spune că din noianul de clădiri de pe strada noastră au mai rămas în picioare doar cinci, suficient însă să fie clasificată pe locul doi, după strada Progresului. Una dintre acestea este construită în 1866 (Casa familiei Georgescu) și altele 4 în perioada interbelică. Ar mai fi multe de spus, dar „spațiul” nu ne mai permite, motiv să încheiem aici cele câteva rânduri despre o adevărată regină a străzilor: Regina Elisabeta.
