Continuăm serialul nostru, cu episodul al patrulea, conținând fotografii (relativ) vechi (oricum, înainte de 1989) tulcene. Aleatoriu, fără nici o temă aleasă sau impusă, unele din imagini fiind excepționale, altele de o banalitate de-a dreptul tristă. Calitatea lor fotografică, de asemenea! Tuturor le vom adăuga un comentariu, în principiu cât mai scurt (deoarece am constatat că textele lungi nu prea sunt citite), adică „cuvinte noi”, cu scopul de a lămuri ce și cum vedeți în „imagini vechi”. În concluzie, un serial (aproape ca pe Netflix) cu o fotografie și câteva cuvinte. prof. Nicolae Ariton
Numele străzii Isaccea vine, lesne de dedus, de la numele localității, cu același nume, din amontele Tulcei. Pentru a fi și mai preciși, așezarea noastră a avut tot timpul trei drumuri importante: Isaccea, Babadag și Mahmudia, adică spre Vest, Sud și Est, cu aproximație, mai puțin spre Nord, din cauza barierei Dunării, iar celelalte, fără să respecte nemțește punctele cardinale, ci „orientându-se” de-a lungul fluviului, dealuri și văi. Strada Isaccei începe (și începea) din dreptul hotelului „Delta” și străbate la „pas” cei aproximativ 40 de kilometri până la Isaccea, dar trecând și mai departe. Până prin anul 1950, strada a fost considerată una secundară, un fel de strada a doua, paralelă cu Dunărea, prima și cea mai importantă fiind Carol I, din care însă n-a mai rămas aproape nimic, doar un „ciot” care nu duce nicăieri și care se numește pompos strada Gării. Planurile urbanistice ale erei comuniste au adus strada Isaccei în prim plan, transformând-o în principala arteră a Tulcei, vechile case și clădiri burgheze fiind demolate pentru a face loc unui rând de blocuri cu patru etaje (pe partea sudică), celebrele I-uri (probabil de la Isaccei), iar pe partea nordică, faimoasele G-uri (de la strada Gării), în prima fază. Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim aici, pentru a desluși, în câteva cuvinte, imaginea de mai sus. Este realizată cu mare meșteșug de pe acoperișul hotelului „Delta” cu un aparat de fotografiat setat să prindă doar strada Isaccei, cu blocurile moderne, construite în jurul anilor 1962-1965. Dacă vă interesează, la parterul primului bloc de la intersecție (partea stângă) era sediul ONT (Oficiul Național de Turism), urmat de cel mai celebru magazin tulcean (pentru mine), Magazinul Copiilor, unde mi s-au scurs ochii ani de zile la jucăriile din vitrină și unde făceam jurăminte fierbinți că atunci când voi fi mare, îmi voi cumpăra toate minunățiile acelea (menționez că, nu m-am ținut de cuvânt). La scara următoare se afla o altă celebritate magazioneră, „Electronica” (cred că așa se numea), unde vânzător a fost de la deschidere până la închidere „nea Vanea”. În vitrina acestuia puteai să-ți „clătești” ochii printre cutiuțele cu tranzistori, diode, rezistențe sau lămpi de televizor, magazinul fiind plin tot timpul de „radio-amatori” și puștani care frecventau cercul de radio de la Casa Pionierilor. O privire fugară pe partea dreaptă, ne duce la blocul perpendicular pe Dunăre cu un magazin de „confecții” la parter, destul de anost chiar și pentru vremurile respective. Ne păstrăm cuvintele pentru „complexul Garofița”, un adevărat mini-mall, pentru articolul de săptămâna viitoare. Pe acesta îl încheiem chiar aici.
prof. Nicolae C. Ariton
