Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre prima clădire construită cu destinația cinematograf, Cinema Regal.
Nicolae C. Ariton
De-a lungul timpului, de când tot pritocim articole despre istoria Tulcei, am scris, până la saturație despre cinematograful Select, actualmente clubul Oblivion, poate și pentru motivul că dintre toate clădirile cu ștaif care au existat de-a lungul străzii Carol I, azi Gării, fostul cinematograf este singura rămasă în picioare. Toate celelalte – și au fost cu zecile – au fost demolate după 1950, pentru a face loc noii arhitecturi a orașului, după chipul și asemănarea orânduirii comuniste, adică blocuri de beton ca niște buncăre, cu rafinamente estetice în forme diafane de cutii de chibrit. Ar fi de menționat că „istoria cinematografică” tulceană nu a început cu Select/ 7 Noiembrie și nici cu Cinema Regal, de care vom vorbi (scrie) azi, ci mult mai devreme, într-o fostă magazie de făină de pe strada Babadag, pe partea stângă, puțin mai sus de Poștă. Proprietarul acesteia, armeanul Aivazian, în anul 1910, îi schimbă destinația și cu amenajări minime transformă spațiul respectiv în cinematograf și sală de conferințe. Inutil să mai spunem că filmele proiectate erau fără sonor, fiind epoca glorioasă a filmului mut! În anul 1912, cinematograful se mută pe strada Gării, tot într-o fostă magazie de făină, numită acum Cinema Eden, unde se proiectau tot filme „mute”, dar pe un fundal muzical asigurat de un pianist. Cinematograful Eden este distrus în timpul Primului Război Mondial… Dar să ne întoarcem la Cinematograful Regal. În anul 1911, o cunoștință de-a noastră, din episodul de săptămâna trecută, Dimciu Petruș, un bogat negustor de cereale, cumpără de la I. Cambitzi (Cambitizis), un alt comerciant tulcean, dintr-un alt foileton al nostru (Tulcea la mezat) un teren situat, cu aproximație, pe locația hotelului Delta, și începe construirea unei clădiri care avea să devină primul cinematograf adevărat al Tulcei. Nu se cunosc prea multe detalii despre activitatea desfășurată aici, până în anul 1920, când clădirea este cumpărată de conducerea Liceului „Spiru Haret”. Exact, o școală cumpără un cinematograf! Pare o tranzacție ciudată pentru zilele noastre, mai ales că Cinema Regal nu este cumpărat pentru a fi transformat în spațiu de școlarizare, ci pentru a rula, în continuare filme. Directorul liceului, din acea vreme, profesorul de matematică Constantin Motomancea, hotărâse să construiască două „aripi” noi de liceu – pavilionul central și cel de la nord (de sus), o sursă de finanțare devenind banii câștigați din vânzarea biletelor de cinematograf. Subliniem faptul că profesorul Motomancea ar fi putut să cumpere cinematograful pentru el, dar viitorul liceului Spiru Haret era mai important. Câștigurile cinematografului Regal sunt investite, alături de bani primiți de la Guvernul României, pentru ridicarea celor două corpuri de clădire, construcția durând până în anul 1932. Între timp, în Tulcea se construiește în 1930, Cinema Select/ 7 Noiembrie, unde din 1935 încep să se facă proiecții de filme cu sunet. Cinema Regal nu face față concurenții și Liceul Spiru Haret îl vinde „concurenței”, fraților Scultety, proprietarii cinematografului Select, în anul 1937. Aceștia transformă frumoasa clădire în magazie de pește. În 1950 însă, surpriză, clădirea este naționalizată (nu aceasta este surpriza!) și retransformată în sală de spectacole și cinematograf, adăpostind Casa de Cultură a Raionului Tulcea. Comparând imaginea mai veche a clădirii cu una din anul 1965, când a fost demolată, se observă modificări importante în aspectul acesteia. Dispare tâmplăria cu arcade, fiind păstrate doar forma acestora pe fațadă, acoperișul este modificat, mai apare o clădire anexă. În 1964, este recepționată noua clădire a Casei de Cultură, prima construcție monumentală tulceană realizată de regimul comunist venit la putere. Nimeni nu mai avea nevoie de fostul Cinema Regal, în care concertase, la un moment dat, însuși George Enescu, nici măcar ca magazie de pește, deoarece se construise, între timp, Fabrica de prelucrare a peștelui. Simplu și eficient, într-o zi din vara anului 1965, buldozerele au demolat fostul cinematograf și sală de spectacole Regal, rămânând în urma sa, doar două fotografii, și acestea vai de mama lor.
