Luna septembrie 2023 a marcat, probabil, ultima lansare autentică a unei cărți tulcene, scrise de un tulcean, la Tulcea. Evenimentul a avut loc în cadrul penultimei ediții a Târgului de Carte „CarteFest Danubius”, în prezența a peste o sută de spectatori și a unor invitați de marcă de la Editura Militară. La loc de cinste s-a aflat volumul „Spionii dintre ape – trădare și colaboraționism în Dobrogea ocupată (1916–1918)”, semnat de Lucian Țugui, căci despre această carte și autorul ei vom discuta în episodul nr. 13 al foiletonului nostru. Cartea a fost distribuită într-un număr de exemplare demn de un bestseller american, succes la care editura a contribuit cu cel puțin un al doilea sau al treilea tiraj — acest aspect rămânând, totuși, un „secret militar” bine păzit. Părerea noastră este că, dacă ați ratat lansarea și nu v-ați procurat între timp volumul de pe site-ul editurii sau din librăriile online, șansa ca acesta să devină o „lectură improbabilă” este extrem de mare. Deși „Spionii dintre ape” se găsește încă în librăriile virtuale (libris.ro, emag.ro, edituramilitara.ro și chiar pe „elefantul” moldovenesc, elefant.md), valul imens de titluri publicate în ultimii ani a acoperit, ca un adevărat potop, această lucrare. Am scris această recenzie cu speranța că vă voi trezi interesul pentru acest volum, astfel încât lectura „Spionilor dintre ape” să devină una cel puțin probabilă.
Cartea „Spionii dintre ape – trădare și colaboraționism în Dobrogea ocupată (1916–1918)” a lui Lucian Țugui, apărută la Editura Militară în 2023, se impune, fără prea multă ezitare, drept unul dintre acele volume rare care reușesc să scoată din somnolența provincială nu doar o temă istorică, ci și orgoliul unei geografii literare prea des ignorate. În mod cert, trebuie spus răspicat că ne aflăm în fața unei cărți de non-ficțiune. Și totuși, paradoxul începe chiar aici, pentru că această non-ficțiune are tensiunea și dramatismul unui roman de cea mai bună calitate. Demersul scriitoricesc al autorului pare să se fi născut dintr-o fascinație tenace pentru o zonă tulbure a istoriei: spionajul, trădarea și colaboraționismul în Dobrogea de Nord. Lucian Țuguri nu inventează, nu romanțează gratuit, dar, prin forța narațiunii și printr-o remarcabilă capacitate de a orchestra documentul, reușește să recompună o lume dispărută cu o acuitate aproape vizuală. Tulcea, Dunărea de Jos și Delta nu mai sunt simple decoruri geografice, ci devin o scenă dens populată, fremătând de tensiuni etnice, militare și morale. Contextul istoric este esențial și, în paginile cărții, capătă o energie aproape cinematografică. Într-un adevărat vârtej de forțe, destinele individuale nu mai au nimic liniar; ele se frâng, se răsucesc și, uneori, se degradează moral cu o rapiditate care tulbură. În centrul acestei construcții narative se află cinci personaje principale, urmărite cu o perseverență aproape obsesivă până în ultimele pagini. Cozma Franțuzul, lipoveanul cu nume de aventurier romantic, dar cu un destin sordid, N. D. Ionescu, intelectualul rafinat devenit trădător, Calmis Ghinsberg, avocatul care coboară fără ezitare în zona colaboraționismului, Condrat Bicov, funcționarul bulgar dedat escrocheriilor, și Serghei Zemlinschi, dezertorul rus fără scrupule. Numele lor compun un mic Babel dobrogean, o miniatură a diversității etnice din Tulcea acelor ani, unde români, lipoveni, bulgari, evrei, germani sau turci coexistau într-un echilibru fragil, ușor de destabilizat de presiunea războiului. Acești oameni sunt transformați de context în pioni ai unei rețele de spionaj organizate cu rigoare de armata germană, într-o casă aparent banală de pe strada Traian. De aici, din acest nucleu conspirativ, se țese o rețea care urmărește mișcările armatei române retrase în Delta Dunării, folosind recrutări forțate și șantaj. Firul epic al cărții se construiește tocmai din urmărirea acestor destine, dar forța volumului nu stă doar în intriga sa, ci și în „scenografia” amplă, atent documentată, în care orașul ocupat capătă consistență și dramatism. Atmosfera este redată cu o minuțiozitate care trădează nu doar rigoare de istoric, ci și vocație literară. Detaliile etnice, particularitățile comunităților, de la lipoveni la germanii dobrogeni care nu văzuseră niciodată Germania, sunt integrate firesc într-un tablou coerent. Finalul este, poate, cel mai tulburător element al volumului. Dacă cititorul ar aștepta o rezoluție morală clară, o reparație simbolică sau juridică, va fi dezamăgit. Unii dintre cei vinovați scapă, alții sunt chiar recompensați, iar nedreptatea pare să triumfe cu o indiferență cinică. Aici nu există eroi, ci doar o lume în care răul se insinuează și persistă. „Spionii dintre ape” nu are nimic din misterul spionajului de tip occidental, nimic din eleganța ficțională a agenților à la James Bond. Este o carte despre slăbiciunile omenești, despre trădare și despre absența solidarității, scrisă cu o pasiune autentică și cu o rigoare care o recomandă nu doar ca lucrare istorică, ci și ca experiență literară. Iar dacă malurile Dunării ar decide să-și revendice un povestitor al umbrelor, atunci Lucian Țugui ar avea, fără îndoială, toate argumentele să intre în competiție cu creatorii marilor mitologii ale spionajului.
Nicolae C. ARITON
