În timpul în care pritoceam la episodul I al Cronicii vizuale a Tulcei vechi, dedicat clădirii DDSG, devenită ulterior a Agenției Austrice Danubiana, am observat în dreapta construcției cu pricina, o altă clădire care m-a surprins, aducându-mi aminte întâmplări de acum aproape cincizeci de ani. Clădirea de care vorbim azi este fosta Gară fluvială, care în ultima parte a existenței ei a fost și gară feroviară. Imaginea de mai sus, cu care debutează articolul, este un crop făcut dintr-o fotografie din anii 1960, cu câțiva ani înainte să fie demolată. Nu am reușit să aflăm exact când a fost construită, dar prin deducție putem afirma că acest lucru s-a întâmplat undeva prin anii 1890, poate chiar mai devreme. Oricum, în imaginea de mai jos, localizată în timp undeva pe la 1890, gara fluvială se ridica falnică, alături de clădirea DDSG, numită mai târziu Agenția Austriacă Danubiana.
Pentru a fi și mai expliciți în prezentarea vechii noastre gări, am atașa mai jos și imaginea din anii 1960, din care vă spuneam că face parte cropul primei imagini.
Iar pentru o orientare mai bună, am inclus și o fotografie, făcută din minaretul Geamiei Azizi, probabil, în care, în dreptul ultimului ponton, în fundal, cu puțină atenție se poate desluși clădirea noastră.
Din punct de vedere arhitectonic, clădirea nu era cine știe ce frumusețe, dar emana un aer de robustețe și soliditate, care a ajutat-o probabil să și reziste timpului și războaielor ce au trecut peste oraș. Începând din perioada interbelică, când s-a construit și calea ferată, gara fluvială devine și gară feroviară. din acest moment, intervine în povestea noastră și memoria personală, pentru că îmi aduc aminte, ca prin ceață, de o vizită în această clădire, prin anii 1965, din care mi-a rămas amintirea unei săli uriașe de așteptare, întunecată și destul de sinistră pentru un copil de 5-6 ani. Fotografia de mai jos, făcută prin anii 1965, de pe un vapor, ne arată o gară fluvială și feroviară, destul de ascunsă, dar din care ne putem da seama destul de bine unde era poziționată. După cum se poate observa, aceasta era puțin mai jos de Casa sindicatelor, construită la rându ei în anii 1960.
În concluzie, gara noastră era în plină faleză, ca să zicem așa, așa cum se poate observa și din ilustrata de mai jos, în care se poate vedea clar cât de mult înainta calea ferată.
Încheim aici acest articol, cu speranța că niște tulceni de bine ne vor ajuta cu alte detalii privind completarea datelor care ne lipsesc privind existența acestei clădiri, care nu mai este. Ne-ar interesa anii de construcție și exact anul demolării, inclusiv povești interesante, picante, neverosimile, cum bănuim că au existat…
Nicolae C. Ariton
