Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 09 iunie 2015
„O mare nenorocire s-a întâmplat zilele trecute pe Dunăre.” Așa începe articolul „Catastrofa vaporului Erzsébet Kiralyne pe Dunăre”, din Universul literar, din 18 iunie 1912. În urma acestui accident naval, mai multe persoane și-au pierdut viața și, și mai multe mistere au rămas nedezlegate până în ziua de azi. Dar să derulăm firul evenimentelor, așa cum le povestește ziaristul Universului literar.
„Vaporul unguresc Erzsébet Kiralyne, care plecase din Sulina cu numeroși pasageri în susul Dunării, ajungând în dreptul localității Rusova, în sus de Cernavodă, s-a aprins bucătăria, de unde întreg focul a cuprins vaporul. Numeroși pasageri surprinși în toiul nopții, au sărit în Dunăre ca să scape. Mulți dintre ei s-au înecat. Mecanicul și un chelner au fost carbonizați. Pasagerii care au scăpat, și-au pierdut întregul avut. Printre cei înecați se află și Marin Dumitrescu, voiajorul fabricii de bere Azuga și Bacruban, șeful ocolului silvic din Ostrov. Pasagerii salvați au intentat proces societății ungare de navigațiune, cerând despăgubiri.” Iată ce am aflat, astăzi, după 113 ani , despre tragicul accident naval.
Vaporul se numea Erzsébet Kiralyne, în traducere Regina Elisabeta, și era o navă de pasageri care aparținea Societății Anonime Regale Ungare de Navigație Fluvială și Maritimă (MTFR), ce făcea legătura dintre Budapesta și Constantinopol, via Tulcea. Nu era singura navă care opera pe acest traseu, aceasta navigând alături de Lloyd Austriaco și DDSG.
Accidentul nu s-a datorat unui simplu incendiu ci a fost rezultatul unei acțiuni de sabotaj ai căror făptași au rămas necunoscuți până în ziua de azi. Nu putem decât bănui, având în vedere că Primul război balcanic era pe cale să înceapă (octombrie 1912) ca premergător al Primului război mondial, că sabotorul (sabotorii) s-au îmbarcat în stația de la Tulcea, fiind vorba de agenți ruși, sârbi (cel mai probabil) sau bulgari. Oricum, atentatul avea drept țintă Imperiul Austro-ungar. Povestea navei Erzsébet Kiralyne este la fel de interesantă și plină de mister, ca și a atentatului în sine. După incendiul devastator, în anul 1914, nava este reconstruită în atelierele MTFR din Orșova, dar numai după câteva luni, pe 18 august 1914, artileria sârbească o scufundă, abia în anul 1917 fiind ranfluată.
Va mai aștepta până în 1923 pentru a fi reconstruită în șantierul naval al DDSG de la Obuda. Reușește să navigheze câțiva ani în liniște, de-a lungul Dunării, pentru ca la 15 aprilie 1944 să fie avariată de explozia unei mine fluviale. Reparată nu apucă să se bucure prea mult de valurile marelui fluviu pentru că în ianuarie 1945 este avariată în urma unui raid aerian în preajma localității Kremsnél.
La sfârșitul anului 1945, după alte surse în 1947 este din nou reparată în aceleași ateliere Obuda și pregătită de navigație. Nu apucă să o facă prea mult deoarece este rechiziționată de Uniunea Sovietică în contul despăgubirilor de război. Câțiva prizonieri maghiari, în Rusia, au declarat că au văzut nefericitul bastiment navigând pe fluviul Volga, sub denumire și pavilion rusesc. Din 1952 nu se mai știe nimic despre această navă, cu toate că rușii au obiceiul ca navele bătrâne să le exileze în Siberia, în oceanul Artic, transformându-le în balene albastre, alături de urșii bătrâni, cu blana albită, din munți, care devin astfel urși polari.
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
imaginea 1, de sus – coperta Universului ilustrat, din 18 iunie 1912, în care a fost publicat articolul și gravura catastrofei vaporului Erzsébet Kiralyne;
imaginea 2 – ilustrată cu nava de pasageri Erzsébet Kiralyne;
imaginea 3 – afiș al Agenției MTFR, din flota căreia făcea parte Erzsébet Kiralyne ;
imaginea 4,5 – fotografii din perioada interbelică a navei Erzsébet Kiralyne, ultima este din portul insulei Ada-Kaleh, dispărută în urma construirii hidrocentralei de la Porțile de fier.
