Nu am putut rezista ispitei de a continua articolul de săptămâna trecută, despre fotografii tulceni de altădată, cu riscul de a deveni plictisitori pentru unii cititori ai misterelor dunării, care ar dori să citească despre altceva și, deci, o schimbare de registru în inventarul săptămânal al blogului nostru. Dar cum subiectul ne este deosebit de drag, astăzi discutăm tot despre fotografii tulceni de pe la 1870, cu promisiunea ca după aceea să facem o pauză și să revenim ceva mai târziu cu încă 2-3 articole pe această temă, mai ales că materialul există deja.
Așa cum spuneam, puținele imagini cu Tulcea și tulcenii de odinioară, au trecut peste timp grație fotografilor tulceni. În clasamentul temporal pe care l-am realizat cu aceștia, cel despre care vorbim astăzi, este al doilea.
Din căutările pe care le-am făcut, s-ar părea că al doilea fotograf tulcean, cu studio personal, în care tulcenii puteau să-și facă fotografii, a fost M. Wassermann, având atelierul fotografic pe strada Babadag, nr. 78. Am descoperit, până laceastă dată, 2 fotografii făcute în acest studiou, și doar textul adăugat pe spatele uneia dintre ele, ne ajută să le localizăm în timp, respectiv anul 1884. Foarte interesantă este și ortografia folosită în scrierea numelui orașului, TOULTCHA (care diferă de cea a studioului Stoino Apanzef, în care orașul era ortografiat cu TULTSCHA), precum și a străzii, BABADAGH. Pe spatele portretului tânărului cu favoriți uriași, după moda timpului, se poate citi și sigla studioului, respectiv Photographia Română Atelier de M. Wassermann, Babadagh, 78. Al doilea portret, a unui bărbat mai în vârstă, s-a păstrat mai puțin bine, iar sigla atelierului se rezumă doar la numele fotografului și la adresa sa. Există posibilitatea ca această fotografie să fie mai veche cu câțiva ani decât prima. Dar aceasta nu este decât o ipoteză.
Dacă în timp, am reușit cu aproximație să stabilim coordonatele existenței acestui studio fotografic, în spațiu, strada Babadag, nr. 78, dacă este să respectăm numerotația alambicată de astăzi a străzii, atelierul se afla, cu aproximație, în preajma Sinagogii, . Poate ar mai trebui adăugat, că strada Babadag , ca și Toamnei făceau parte din Mahalaua evreiască, așa cum era organizat orașul pe comunității, în acea vreme. Nu-i foarte greu de dedus, mai ales dacă citim cu atenție numele fotografului, că domnul M. Wassermann era evreu, lucru care nu l-a împiedicat pe tânărul cu favoriți uriași să-și facă portretul în studiul respectiv, cu toate că el pare a fi, după textul scris în alfabetul chirilic, bulgar sau rus.
Acestea fiind spuse, mai spunem, încă o dată, că vom continua seria de articole despre fotografii tulceni, de-a lungul timpului. Meritul domnului M. Wassermann, fiind, cel puțin deocamdată, că s-ar părea că a fost printre primii stabiliți în Tulcea (al doilea, după șansa, sau ghionionul, de a-i descoperi 2 fotografii, dintre care una datată cu 1884).
Și cum nu ducem lipsă de imaginație, ne putem închipui că domnul în vârstă, din al doilea portret, ar putea fi chiar M. Wassermann.
Nicolae C. Ariton
