Un asemenea titlu poate induce din start o stare de anxietate, având în vedere misterul şi ostilitatea cu care este înconjurată Francmasoneria în întreaga lume. Despre Fandom-ul SF, numai de bine, el este perceput, în cel mai rău caz, ca o grupare de ciudaţi care le place până la extaz genul science fiction. Şi atunci, de unde până unde, o legătură atât de stranie între două tipuri de grupări de oameni atât de diferite ca preocupări şi interese. Citiţi aceste rânduri şi veţi vedea însă că istoria poate să ascundă multe secrete, de multe ori chiar nebănuite.
Francomasoneria a apărut pe la mijlocul secolului XVII, împrumutând structurile şi ritualurile de organizare de la constructorii de biserici medievali, foarte secretoşi în păstrarea unor secrete de calcul şi execuţie arhitecturală, lojile masonice au intrat destul de repede în conflict cu monarhiile absolute ale vremii, care vedeau în aceste frăţii secrete, cu ritualuri ciudate, un potenţial duşman al statului. Nu după puţin timp, biserica se alătură şi ea statului în ponegrirea francmasonilor, acuzându-i de blasfemie şi lucrătură diavolească împotriva lui Dumnezeu, luând în considerare elementele iudaice din simbolistica masonică precum şi spiritul liberal şi ateu al unor fraţi masoni. Pentru aşi agrava şi mai tare situaţia, unele lojii masonice au afirmat că sunt moştenitorii Ordinului Cavalerilor Templieri, referindu-se la spirit şi tradiţie, dar duşmanii şi-au adus aminte imediat de regele Franţei, Filip cel Frumos, care-i căsăpise, în masă, în anii, pentru a le putea confisca uriaşa avere,dar nu reuşise să găsească nici un franc de aur din acesta, considerându-se că templierii îşi ascunseseră comoara, care acum intrase în posesia masonilor.
Combinaţia acestor trei elemente, s-a dovedit a fi un excelent combustibil pentru autorii scenariilor de comploturi mondiale, în care confrerii secrete activează cu hărnicie pentru a stăpâni lumea. Şi ce exemplu poate fi mai elocvent decât francmasoneria, care îndeplinea toate condiţiile unui asemenea scenariu : erau intriganţi, secretoşi, atei şi aveau şi banii templierilor pentru aşi realiza ambiţiile.
Dacă citeşti cu atenţie istoria modernă a masonilor, lucrurile sunt de departe de a fi aşa, chiar dacă şi unora dintre membri le face plăcere toată această suspiciune şi ostilitate care le înconjoară confreria. Din primele pagini de istorie ale apariţiei primelor lojii, se observă clar că membrii acestora erau în proporţie de 99% medici, avocaţi, profesori, funcţionari, adică intelectuali, persoane inteligente, capabile şi înzestrate cu spirit de aventură, pe care poziţia socială nu avea cum să le-o satisfacă. Nemulţumiţi de starea lor socială, situată undeva la mijlocul dintre nobilii şi burghezi, o parte dintre aceşti intelectuali cu spirit de aventură au găsit în rândul confreriei masonice un spaţiu unde să-şi trăiască visele în ritualuri complicate, grade militaro-religioase, uniforme, spade şi foarte multe simboluri oculte. Când din rândurile lor au început să se desprindă personaje precum George Wasinghton… ţelul era atins : masonii mulţumiţi că reprezentanţii ai confreriei ajunseseră pe culmi atât de înalte, duşmanii lor, şi mai mulţumiţi pentru că scenariile lor privind comploturile francmasonice se împliniseră în dovezi concrete.
Despre francmasonerie s-au scris mii de tomuri, cele câteva zeci de rânduri de mai sus, pe care le-am scris despre această confrerie nu sunt, din păcate, o sinteză a acestora ci doar nişte concluzii personale a unor lecturi pasagere. Concluzia mea este că masoneria reprezintă o formă fără fond, excelent organizată şi care atrage elitele prin ritualuri complicate, simboluri oculte şi prin foarte mult mister. Continuăm mâine…
Nicolae C. Ariton
